Afectiunile cardiovasculare

  • Marime: 22.46 KB
  • Pentru: liceu
  • Afisari: 1325
  • Download: 116
 

Afectiunile cardiovasculare

Inima, pompa care asigura circulatia sângelui în organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit din patru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte printr-un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape; valvulele permit circulatia sângelui în sens unic, si anume dinspre atrii înspre ventricule. Orificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din partea stânga numai doua. Unele boli inflamatorii, cel mai frecvent reumatismul, se pot solda cu lezarea acestor valvule: strâmtorarea orificiului, stenoza, stânjenindu-se astfel scurgerea sângelui din atriu în ventricul sau împiedicarea etanseitatii în momentul închiderii valvulelor, insuficienta, ceea ce are ca rezultat revenirea sângelui în sens invers, din ventricul în atriu; uneori ambele tipuri de leziuni se pot asocia.

Inima desfasoara o munca enorma, pentru îndeplinirea careia peretii sai musculosi trebuie sa fie foarte bine irigati cu sânge oxigenat. În acest scop, imediat dupa plecarea arterei aorte din ventriculul stâng, se desprind din ea doua ramuri ce înconjoara suprafata inimii ca o coroana (fapt pentru care au fost numite artere coronare) si care se divid apoi în ramuri din ce în ce mai fine, formând o retea bogata de vase capilare, în jurul fibrelor muschiului cardiac. Lezarea arterelor coronare prejudiciaza hranirea muschiului inimii, asa cum se întâmpla în bolile cunoscute sub numele de angina pectorala, infarct miocardic, cardiopatie ischiemica cronica.

Oricare dintre elementele anatomice sau functionale pot suferi agresiunea diferitilor factori de îmbolnavire, motiv pentru are bolile de inima sunt foarte deosebite între ele.

În categoria bolnavilor denumiti cardiovasculari, intra toti acei care au semne de îmbolnavire din partea inimii si vaselor precum si persoanele carora li se descopera o tulburare sau o leziune a inimii sau a vaselor, fara ca ele sa sufere prea mult, uneori nu au nici o suferinta evidenta.

Simptomele bolilor de inima sunt diferite nu numai în raport cu elementul structural ce a avut de suferit în cea mai mare masura (miocardul, pericardul, valvulele, arterele coronare etc.), ci si în raport cu stadiul în care se gaseste boala, existând deosebiri mari între stadiul de început si cel avansat. Aceasta se datoreste faptului ca inima nu foloseste în toate împrejurarile întreaga forta de care dispune; ea are o importanta rezerva pe care o utilizeaza numai în situatii deosebite, cum ar fi efortul fizic. Asadar, functia inimii este uneori asigurata ca si cum organismul ar fi în stare de sanatate. Acesti bolnavi de inima sunt cunscuti sub numele de compensati sau latenti. Daca modificarile produse de boala depasesc anumite limite, functia inimii se deregleaza si încep sa apara anumite simptome ce atrag atentia asupra îmbolnavirii ei.

Un simptom important este dispneea, care înseamna greutatea în respiratie. Bolnavul simte o lipsa de aer ori senzatia ca se sufoca. În aceasta situatie se constata cresterea frcventei si amplitudinii miscarilor respiratorii. Sindromul este întâlnit la mitrali si aortici, la hipertensivi, în pericardite si miocardite. Toate aceste boli au o caracteristica comuna: sângele este împiedicat sa parcurga cu usurinta camerele stângi ale inimii si de aceea stagneaza în plamâni, micsorând posibilitatile acestuia de a efectua schimburile gazoase, preluarea oxigenului din aer si eliminarea bioxidului de carbon. Stagnarea sângelui în reteaua de vase capilare a plamânilor este accentuata si de faptul ca ventriculul drept, fiind sanatos, trimite spre inima aceeasi cantitate de normala de sânge, pe care ventriculul stâng, suferind, nu o mai poate împinge în totalitate mai departe. Daca un astfel de bolnav este nevoit sa faca un efort fizic mai mare (urcarea câtorva etaje), apare o dispnee intensa si destul de îndelungata, care obliga bolnavul sa se opreasca si sa se odihneasca.

Foarte frecvent, dar îndeosebi dupa un efort fizic mai mare, pot aparea dureri în partea stânga a pieptului. În unele afectiuni cum sunt angina pectorala, infarctul miocardic si pericardita uscata, durerea toracica este foarte intensa, constiuind simptomul dominant. În angina pectorala si în infarctul miocardic durerea este provocata de irigarea deficitara a muschiului cardiac, iar în pericardita ea apare datorita frecarii între ele a foitelor pericardice inflamate si îngrosate.

Durerea de inima mai poate fi întâlnita si în unele cazuri de crestere a volumului anumitor camere ale inimii, care comprima oasele coloanei vertebrale sau osul stern. Asa se întâmpla uneori în stenoza mitrala când dilatarea atriului stâng provoaca dureri în spate, în regiunea omoplatului. Însa nu orice durere resimtita în dreptul inimii este cauzata de suferinta acestui organ. De exemplu cresterea exagerata a aerului în stomac sau în intestin, cunoscuta sub numele de aerogastrie sau aerocolie, se poate însoti de dureri localizate în dreptul inimii, dar care în realitate sunt datorate faptului ca punga de aer, uneori foarte mare, apasa pe inima, mai ales când cel în cauza se culca pe partea stânga.

 

Top download la Medicina - Farmacie

Titlul referatului Pentru Download Marime (KB)
Prezentare de caz clinic facultate 3253 24.57 KB
Ingrijirea bolnavilor cu pneumonii bacteriene facultate 2019 51.91 KB
Boala Parkinson facultate 2003 24.08 KB
Nursing-Studiu Caz Clinic facultate 1843 20.73 KB
Bolile sistemului digestiv liceu 1694 17.92 KB
Ingrijirea bolnavului cu litiaza biliara facultate 1648 68.57 KB
Antibiotice gimnaziu 1618 28.2 KB
Remedii, medicamente, forme farmaceutice facultate 1567 34.33 KB
Virusul gripal liceu 1477 124.89 KB
Propedeutica farmaceutica liceu 1135 31.3 KB