Antonio Vivaldi

  • Marime: 23.88 KB
  • Pentru: gimnaziu
  • Afisari: 3865
  • Download: 771
 

Antonio Vivaldi

Antonio Vivaldi (Antonio Lucio),compozitor itlian (Venetia, 1678- Viena, 1741). Fiu al unui violonist legat de basilica San Marco din Venetia, el însusi violonist , a primit tonsura monahala la 15 ani si a fost hirotonisit preot la 25. Atins de o maladie cronica, despre care se presupunea ca era astm, cel pe care Venetia îl supranumea „Preotul rosu”, din cauza culorii parului sau, a stiut sa se faca exceptat de la îndatoririle ecleziastice începând din 1703 , iar din acel moment a putut sa se consacre compozitiei si învatamântului. Numit responsabil muzical la La Pieta (asezamânt rezervat orfanilor si copiilor ilegitimi ai orasului), în pofida unor întreruperi uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 si 1720), avea sa ramâna fidel acestei functii pâna în 1740.

Totusi, a început sa calatoreasca din ce în ce mai mult ca virtuoz si compozitor (Roma în 1722 si 1724, unde a cântat în fata Papei; probabil Dresda si Darmstadt, cu siguranta Amsterdam, unde a fost publicata cea mai importanta parte a creatiei sale; Florenta, Praga, în sfârsit Viena, unde a murit, uitat si în mizerie). La La Pieta, avea sa formeze elevi, sa întretina o orchestra (repede devenita celebra în întreaga Europa) si sa compuna pentru concertele publice pe care asezamântul le oferea duminica.

Acestor ocupatii, deja solicitante pentru un om care se plângea fara încetare de sanatatea sa oscilanta, din 1713 li s-a adaugat o debordanta activitate de impresar si de compozitor de opere, domenii în care a capatat o autoritate suficient de mare pentru a provoca rivalitati tenace, concretizate chiar într-un pamflet, redactat împotriva lui de Benedetto Marcello (II Teatro alla moda, 1720).

Aceasta consacrare în toate genurile (pentru ca a fost fecund si în materie de muzica religioasa) avea sa confere compozitorului o glorie internationala incontestabil fara precedent în istoria muzicii. Toti turistii care treceau prin Venetia cautau sa-l asculte pe „Preotul rosu”, de la Edward Wright la violonistul Pisendel, de la flautistul J.J. Quantz, epistolarul De Brosses si pâna la regele Friedrich al IV-lea al Danemarcei. Astfel, exista numeroase si pretioase marturii asupra a ceea ce reprezenta viata muzicala venetiana în prima jumatate a secolului al XVIII-lea si asupra efectului electrizant al interpretarii si creatiilor lui Vivaldi. Numeroase dintre partiturile lui publicate au fost, astfel, dedicate mai marilor acestei lumi: Ferdinand al III-lea al Toscanei (L’Estro armonico, 1711), contele Morzin (II Cimento dell’armonia e dell’invezione, 1724, culegere continând Anotimpurile ), Carol al VI-lea de Habsburg (La Creta, 1728). Culegeri tiparite si copii în manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europa pâna în jurul anului 1750 si se stie ca, începând din 1720, Johann Sebastian Bach se pare ca a avut pentru aceste lucrari un asemenea entuziasm, încât a recopiat sau a transcris un mare numar dintre ele (cea mai cunoscuta si mai interesanta dintre aceste transcriptii fiind aceea a Concertului pentru patru viori op. 3 nr. 10 în Concertul pentru patru clavicine BWV 1065), asigurând astfel, fara sa fi intetionat, suravietuirea lucrarilor modelului sau.

Se pare ca de-a lungul întregii vieti Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor, extravagant de buna voie, chiar scandalos (dusmanii lui aveau cum sa raspândeasca bârfe, mai ales în legatura cu atractia lui afisata fata de bani si de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele fata de o mezzo soprana pe nume Anna Giro, fiica unui perucher fraqncez numit Giraud si pentru care a scris un mare numar de pagini vocale). Acest tipaj întretinut în Venetia în jurul sau explica oare eclipsa lui subita si moartea sa în mizerie, petrecuta în momentul în care a facut imprudenta sa plece din Italia, unde comentariile suscitaqte de persoana lui aveau rol de publicitate pentru muzica sa?

Importanta creatii lui instrumentale, simbolizata ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a stiut sa respinga structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurta (între opt si zece minute) a concertului cu solist în doar trei parti simetrice (repede – lent – repede). Solist el însusi Vivaldi practica cu mare naturalete aceasta forma concertanta, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de asi face aparitia. Spirit aventuros, auz exceptional, virtuoz curajos si improvizând cu placere, de asemenea dirijor (unul dintre primii din istorie), Vivaldi si-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinatii ritmice si armonice si a unor îmbinari imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim – plan personajelor noi, destinate asi face un loc în orchestra, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fara a uita oboiul si nici flautul, pe care le trateaza întotdeauna într-o manera foarte personala, si chiar alte instrumente înca mai marginale, camandolina sau orga. Din practicele de la San Marco, a mostenit atractia pentru a face sa dialogheze mai multe „coruri” de instrumente.

Aceste daruri de inventivitate si aspectele descriptive ale muzicii sale (numeroase pagini cu titluri precum Sticletele, Furtuna pe mare sau Anotimpurile) îl situeaza pe Vivaldi la originile concertului modern de „orchestratie”. Nimeni înaintea lui, într-adevar, nu se preocupase pâna la acest nivel de culoarea si specificitatea melodica a fiecarui instrument si, în consecinta, de dispunerea lor atât în disfasurarea lucrarii, cât si în spatiu, în momentul înterpretarii, de unde, de exemplu, efectele de „masca” sau de ecou, cu buna stiinta întroduse în lucrare (putin preocupat de aceste specificitati, negândindu-se decât la bogata neutralitate polifonica si neavând ca scop decât îmbogatirea armoniei, Bach comite în trasncriptiile sale nonsensul de a modifica instrumentatia). Înaintea romantismului, doar creatia lui Haydn avea sa mai contina intentii analoage. Or, în jurul anilor 1760, Haydn fusese muzicianul familiei Morzin, cu care Vivaldi se aflase în relatii strânse: de altfel, pare probabil ca tânarul muzician austriac sa fi studiat lucrarile venetianului, atunci când acesta din urma cazuse deja în uitare. Ceea ce este sigur este faptul ca Haydn a avut prilejul sa descopere Anotimpurile în biblioteca muzicala a printului Esterhazy.

Aceasta preocupare constnta a lui Vivaldi de a conferi maximum de viata tuturor instrumentelor se traduce, în partile rapide, printr-o mare vivacitate a ritmurilor, care confera întreaga stralucire celor în jur de 800 de lucrari carora le putem identifica imediat autorul. Miscarile lente sunt de o intensitate a carei confirmare o gasim în productia religioasa a lui Vivaldi, în care se intercaleaza coruri agitate si lungi solouri vocale cu caracter uneori extatic.

S-a descoperit urma a mai mult de 90 de opere scrise de mâna lui Vivaldi (sau la care, dupa obiceiul timpului, a participat partial ). Aceste lucrari dramatice abordeaza toate climatele expresive, de la aventura profana la recitativul feeric, trecând prin povestea biblica, tratata într-un stil nobil ce putea sa rivalizeze cu acela al oratoriilor lui Handel. Juditha triumphans, de exemplu, poate fi privit fie ca opera, fie ca „oratoriu militar si sacru”, asa cum indica subtitlul manuscrisului datat 1716. Ca si muzica religioasa, opera vivaldiana trebuie explorata de acum înainte la fel de atent cum a fost muzica sa pur instrumentala.

Admiratia exagerata a muzicienilor si publicului fata de Vivaldi, dupa 1945, pare de departe sa fi daunat ideii ca avem de-a face cu un creator de asemenea anvergura. Daca venetianul fusese practic uitat pâna la cercetarile lui Marc Pincherle (începute în 1913), ulterior s-a urmarit readucerea pe afis a întregii lui creatii. De asemenea, ar fi timpul ca de acum înainte sa se epureze si remodeleze – în mod special în favoarea creatiei vocale – un repertoriu instrumental de o abundenta inutila, în scopul de al reda pe Vivaldi în autenticitatea sa , în diversitatea si grandoarea lui în acelasi timp extatica si plina de buna dispozitie, panteista si hotarâtoare.

LUCRARI: Creatia lui Vivaldi este în curs de a fi publicata sistematic la Ricordi. În timpul vietii, compozitorul tiparise 40 de culegeri de sonate si de concerte, din care 13 numerotate. Opus 1: 12 sonate de camera pentru doua viori si bas continuu ( Venetia, 1705; Amsterdam, 1713; Paris, 1715 ). Opus 2: 12 sonate pentru vioara si bas continuu ( Venetia 1709; Amsterdam, 1710; Londra, 1720 ). Opus 3: L’Estro armonico, 12 concerte pentru una, doua, trei si patru viori ( Amsterdam, 1711 ). Opus 4: La Stravaganza, 12 concerte pentru vioara ( Amsterdam, 1713 – 1714 ). Opus 5: „urmare a opusului 2”: Patru sonate pentru vioara si bas continuu si Doua sonate pentru doua viori si bas continuu ( Amsterdam, cca 1716 ). Opus 6: Sase concerte pentru trei viori, viola si bas ( Amsterdam, 1716 ). Opus 7: 12 concerte pentru oboi si Zece concerte pentru vioara, cozi si bas continuu ( Amsterdam, 1717 ). Opus 8: Il Cimento dell’armonia e dell’invenzione („Întâlnirea armoniei si inspiratiei”), 12 concerte pentru vioara sau oboi, corzi si bas continuu ( dintre care cele patru Anotimpuri )(Amsterdam, 1724). Opus 9: La Cetra („ Lira”), 11 concerte pentru vioara si Concertul pentru doua viori ( nr. 7 ), corzi si bas continuu (Amsterdam, 1727 ). Opus 10: Sase concerte pentru flaut trasnversal, corzi si bas continuu ( Amsterdam, 1729 ). Opus 11: Cinci concerte pentru vioara si Un concert pentru oboi, corzi si bas continuu ( Amsterdam, 1729 ). Opus 12: Cinci concerte pentru vioara, corzi si bas continuu si Concertul pentru corzi (Concerto ripieno, nr. 3 ), fara solist. Opus 13: Il Pastor fido, Sase sonate pentru flaut ( cu cioc ), museta, viela, oboi sau vioara si bas continuu ( Paris, 1737); În sfârsit, o culegere fara numar, deseori considerata,

 

Top download la Muzica

Titlul referatului Pentru Download Marime (KB)
Antonio Vivaldi gimnaziu 771 23.88 KB
Johann Sebastian Bach - referat liceu 739 154.95 KB
Barocul muzical liceu 734 23.88 KB
Muzica si inceputurile ei gimnaziu 663 28.15 KB
George Enescu - viata si opera liceu 653 20.71 KB
Hip-Hop gimnaziu 579 26.02 KB
Preclasicismul muzical facultate 549 18.64 KB
Ludwig van Beethoven liceu 528 105.85 KB
Simfonia liceu 502 56.27 KB
Muzica bizantina si populara gimnaziu 469 30.66 KB