Eveniment si sens in istoria gandirii politice de rand

  • Marime: 25.73 KB
  • Pentru: liceu
  • Afisari: 1321
  • Download: 61
 

Eveniment si sens in istoria gandirii politice de rand

Relatia gânditorului politic fata de istorie este in functie de realitatea social-politica a timpului sau, în sensul ca nici un fapt istoric nu apare ca apartinând numai trecutului. Istoria, ca spatiu ce uneste evenimentul si constiinta, reprezinta unitatea dintre eveniment si sens, în masura în care constiinta istoricitatii poate trai cu adevarat realitatea acestei duble limite; ea este locul evenimentelor sau câmpul de desfasurare a istoricitatii, spatiul temporal care circumscrie prezenta a ceva trait, devenit sau imemorial.

Legat astfel de constiinta si de prezenta evenimentului, centrul de greutate a istoriei politice se va deplasa întotdeauna dinspre prezent spre trecut. Ea nu va fi stiinta despre un trecut în sine, eleatic, obiect de pura memorie. Caci acest trecut în sine nu ar putea fi decât locul evenimentelor absolute; or legatura dintre constiinta istoricitatii si a libertatii ia nastere tocmai din despartire acestui trecut în sine.

Asadar, nu va exista eveniment trecut, decât raportat la prezentul constiintei, si nu la momentul punctiform si fara relief care marcheaza prezentul unui timp liniar. Prezentul devine mai dens prin constiinta istoriticitatii, forma subtila a prezentei si prin evenimentul ce ni se impune prin prezenta sa, fie cotidiana, fie a unui trecut reluat mereu de catre constiinta; în acest ultim caz, evenimentul trecut pastreaza în prezent o putere de iradiere si de modelare permanenta, care determina constiinta sa-l recunoasca în continuare si sa-l perceapa ca un eveniment. Tot ceea ce omul poate retrai din trecutul sau ca un adevarat eveniment, tot ceea ce va fi în masura sa reia, sa-si reprezinte, sa “repete”, constituie istoria sa si realitatea istoriei. Aceasta istorie, fara a fi o realitate substantiala, transcedentala omului, va avea totusi exact atâta “realitatea” obiectiva ca si evenimentul al carui caracter esential este de a irupe în constiinta.

Evenimentul cel mai real este acela care se impune cel mai mult constiintei ca un centru organizator al devenirii istorice. Forta sa de iruptie înseamna însasi propagarea sa, care ordoneaza istoria pentru noi si îi confera semnificatia sa. Într-adevar, evenimentele reprezinta realitatea istoriei, îi suporta rationalitatea si îi dau sensul. Semnificatia istoriei nu este în afara evenimentelor, si daca istoria are un sens, aceasta are loc când unul sau mai multe evenimente centrale configureaza o tendinta în succesiunea lor, dau un sens istoriei.

Astfel, evocarea istorica împinge sensul unui eveniment dincolo de simpla successiune a generatilor în timp. Antinomia prezent – trecut, cu accentul pus cu precadere pe calitatea unui trecut exemplar în imaginea lui mitica, împrumuta cadrul existential al epocii memoriale, pe care îl umple cu sensul evenimential urmarit pe plan subiectiv.

Daca în general istoria capata pentru noi o semnificatie unica, este pentru ca o realitate centrala recunoscuta ca eveniment o domina si o polarizeaza, fie ca este vorba de domnia lui Ludovic al XIV-lea, de victoria lui Napoleon la Tilsit sau de prabusirea unui regim politic. Daca, în schimb, sensul îsi pastreaza valoarea de soc pentru constiinta, el va fi mereu reluat, pentru ca neincetat el va manifesta asupra noilor evenimente si asupra prezentului o forta organizatoare noua, un sens reînnoitor. Astfel, se întâmpla ca evenimentul organizator sa ramâna acelasi de-a lungul secolelor; el se releva purtatorul si datatorul de sens inepuizabil: noile evenimente ale prezentului îi vor trimite apeluri, caror le va raspunde totodeauna prin noi semnificatii. Acestea vor fi neâncetat reintrepretate sau reconfirmate, mereu reluat, ca si evenimentul ce le contine.

Timpul istoric se va transforma în timp psihologic cu nucleuri dense, cu un centru sau cu mai multe centre: acestea vor fi tocmai evenimentele cruciale din care iradiaza sensul în toate directiile, atât catre trecut cât si spre viitor, prin care se explica continua retroactiune a prezentului fata de trecut si anticiparea profetica. Istoria sociala este locul acestor sensuri întretaiate (interferenta lor determinata relativa lor contingenta), care nu se unifica automat într-un sens global dat sau definitiv.

Istoria gândirii politice este vazuta astfel ca miscarea dialectica între eveniment si istoricitatea umana si ca dialog al evenimentelor între ele, reliefând sistemele politice si structurile sociale, si prin aceasta determinând fundamentul si sensurile evolutiei.

Prin urmare, istoria gândirii politice nu este o succesiune lineara de idei si evenimente, adunete pe axa continua a duratei pe epoci, perioade, domnii, popoare, etc. Ea nu este un muzeu imaginar al istoriei, unde ideile si evenimentele sa se ordoneze în raclite frumos împodobite, dupa criterii de clasificare straine de spiritului imanent al devenirii.

Daca procesul gnoseologic al evocarii tine de datele de mai sus, inerpretarea personala a evenimentelor plateste si ea tribut situatiei contemporane scriitorului sau istoricului. Ambii cauta în continuitatea evenimentelor, întelegerea determinismelor comlexe ale progresului cu toate ramificatiile lor: schimbare, dezvoltare, devenire, evolutie si maniera în care acestea se structureaza în câmpurile semnificative ale doctrinelor politice. Exista o actiune reciproca între substanta raritatilor evocate si lumea contemporana în care traieste si simte istoricul inspiratia fecundându-le deopotriva. Pentru ca istoria gândirii politice, varianta a istoriei sociale, nu poate evolua si construi decât în strânsa legatura cu ceea ce autorul simte si aspira în lumea lui, în idealurile, suferinta si zbuciumul ei, ceva din aceste convulsii se vor fi cristalizat în întoarcerea spre lumea ideala a unui trecut reprezentati. Procesul pshihologic al întelegerii gândirii politice se explica la fel de bine ca si în cazul istoriei umane generale: trecutul nu este un trecut pitoresc, mort în sine ci traieste în perspectiva istorica a evolutiei de la individual la legitatile existentiale ale colectivitatii, într-un spatiu înteles ca antropologie culturala, creatoare de istorie.

 

Top download la Stiinte politice

Titlul referatului Pentru Download Marime (KB)
Viitorul Uniunii Europene - certitudine sau necunoscuta liceu 799 24.42 KB
Separarea puterilor in stat liceu 600 39.87 KB
Obiectul de studiu al Politologiei facultate 565 37.27 KB
Il Principe - Niccolo Machiavelli facultate 428 50.23 KB
Democratie,totalitarism si violenta simbolica liceu 356 102.75 KB
Sistemul de securitate european liceu 331 32.24 KB
Aderarea Turciei la Uniunea Europeana liceu 269 36.35 KB
Sistemul administrativ al Republicii Moldova facultate 261 85.01 KB
Friedrich Ratzel - intemeietorul de fapt al geopoliticii liceu 257 28.48 KB
Drept constitutional facultate 243 167.39 KB