Ingrijirea bolnavului cu litiaza biliara

  • Marime: 68.57 KB
  • Pentru: facultate
  • Afisari: 4681
  • Download: 1648
 

Ingrijirea bolnavului cu litiaza biliara

Ficatul este cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv abdominal şi din corpul uman, atât în perioada de dezvoltare embrională şi fetală cât şi la adult.

Are multiple funcţii:

funcţia de producere a bilei;

funcţii metabolice multiple

prelucrarea substanţelor absorbite prin mucoasa intestinală;

funcţia hemodinamică

intervine în distribuţia masei circulatorii sangvine din organism, repartizând şi depozitând sânge după necesităţi, de aici rezultă că greutatea sa este variabilă la omul viu, ea fiind de 1/50 din greutatea corpului la adult.

Ficatul este o glandă de constituţie elastică, iar dimensiunile sale sunt variabile în raport cu vârsta şi cu tipul constituţional 22-25 cm diametrul transversal, 15-22 cm diametrul antero-posterior, 5-10 cm diametrul vertical (înălţime).

Situaţie topogrifică

Ficatul este situat în etajul abdominal supramezocolic sub bolta diafragmatică unde ocupă loja hepatică delimitată superior, posterior, lateral şi anterior de muşchiul diafragm, iar inferior de colonul şi mezocolonul transvers.

Ficatul se proiectează pe peretele anterior al abdomenului în regiunea hipocondrului drept, în partea superioară a epigastrului şi partea stângă a hipocondrului stâng. Loja hepatică comunică larg cu loja gastrică.

Ficatul este delimitat superior de o linie care trece prin coasta a v-a de partea dreaptă şi coboară oblic spre stânga şi inferior de o linie ce uneşte rebordul costal drept la nivelul coastei a XI-a cu cel stâng la nivelul coastei a VIII-a trecând pe sub apendicele xifoid.

Posterior se proiectează pe ultimele trei vertebre lombare.

Configuraţia externă

Ficatul este un avoid secţionat oblic, cu extremitatea mare orientată la dreapta şi faşă convexă superior.

Are două feţe:

superioară (convexă) sau faţa diafragmatică;

inferioară (plană sau faţa viscerală)

Are două margini:

inferioară, ascuţită care nu depăşeşte rebordul costal drept;

posterioară, rotunjită în raport cu diafragmul.

Pe faţa diafragmatică a ficatului, peritoneul trece de pe ficat pe diafragm, formând o plică sagitală numită ligamentul falciform sau suspensor care conţine în el ligamentul falciform sau suspensor care conţine în el ligamentul rotund al ficatului care marchează limita anatomică dintre lobul drept şi stâng.

Faţa viscerală are 2 şanţuri, şanţul şanţul sagital drept şi sagital stâng împărţite fiecare în două jumătăţi printr-un şanţ transversal.

Raporturi

Faţa diafragmatică vine în raport prin diafragm cu baza plămânului drept, inimă şi pemcard care la nivelul lobului stâng formează impresiunea cardiacă a ficatului.

Faţa viscerală vine în raport cu rinichiul drept, glanda suprarenală dreaptă, duoden, flexura dreaptă a colonului, faţa anterioară a stomacului şi esofagului abdominal. Toate acestea lasă pe faţa viscerală impresiuni cu acelaşi nume.

Segmentaţia ficatului

Limita reală între lobul stâng şi lobul drept este linia ce trece pe faţa viscerală prin fosa veziculei biliare şi şanţul venei cave inferioare, iar pe faţa diafragmatică limita se proiectează la două laturi de deget la dreapta ligamentului falciform.

Lobul stâng are un segment lateral şi altul medial ce se întinde între cele două şanţuri sagitale cuprinzând lobul pătrat şi caudat.

Lobul drept este alcătuit dintr-un segment anterior şi unul posterior, limita dintre ele fiind fisura segmentului drept.

Fiecare din cele patru segmente are câte un pedicul segmentar, format din ramura segmentară, un canal biliar segmentar, o ramură segmentară a venei porte, în fisura segmentului drept se găseşte vena hepatică dreaptă, iar în cea stângă, vena hepatică stângă.

Structura microscopica a ficatului. Ficatul este un organ intraperitoneal acoperit cu peritoneul visceral hepatic şi este alcătuit dintr-o stromă conjunctivă şi din celule hepatice. Stroma conjunctivă cuprinde o membrană de înveliş (Capsula Gilsson) din care pleacă septuri conjunctive în interiorul parenchimului hepatic care delimitează nuităţi mai mici numite lobuli hepatici.

Unitatea structurală şi funcţională a ficatului este lobului hepatic format din celule hepatice numite hepatocite, capilare sinusoide care provin din ramificaţiile cenei parte şi converg către vena contralobulară sau centrală şi din canalicule biliare.

Hepatocitele sunt dispuse sub formă de plăci celulare anastomozate între ele, ce formează o reţea tridimensională, cu dispoziţie radicală către vena centrală.

În ochiurile acestei reţele se află capilarele sinusoide. Între feţele celulare care vin în contact se află canaliculele biliare intrahepatice care nu au pereţi proprii şi în care hepatocitele îşi varsă produşii de secreţie (bila). Către periferie îşi formează peretele propriu numit colangiolă. Aceste canalicule biliare se continuă cu canalele intralobulare care se varsă în mai multe canale interlobare.

Pereţii capilarelor sinusoide sunt formaţi din celule litorale sau Kupfter ce aparţin sistemului reticuloendotelial (macrofage) cu funcţie fagocitară şi cu rol metabolic pentru că ele încep transformarea metabolică a substanţelor luate care este continuată de hepatocite.

La periferie spaţiul dintre doi sau trei lobuli învecinaţi se cheamă spaţiul portal interlobular, de unde pleacă o ramură interlobulară a venei porte, una a arterei hepatice şi un canal biliar interlobular, limfatice şi nervi.

Ramurile-interlobulare ale venei porte se ramifică şi se deschid într-un capilar sinusoid periportal în care se deschide vena centrolobulară, care reprezintă capătul de origine al venelor hepatice care transportă sângele din ficat în vena cavă inferioară. Toate vasele, arteriale, venoase din lobul au sfinctere la nivelul fiecărei ramificaţii care reglează fluxul sanguin în ficat.

Vascularizaţia şi inervaţia ficatului

Vascularizaţia nutritivă este dată de artera hepatică, ramură a arterei celiace care aduce la ficat sângele oxigenat şi la nivelul nilului se ramifică într-o ramură lobară dreaptă şi alta stângă iar aceasta în ramuri segmentare, ultimele ramificaţii fiind ramurile din spaţiile portale.

Vascularizaţia funcţională este asigurată de vena portă care adună sângele venos din tot tubul digestiv sub diafragmatici care la nivelul hilului hepatic dă o ramură lobară dreaptă şi alta stângă, din care pleacă ramurile segmentare, ultimele ei ramificaţii capilarizându-se în lobul dând naştere capilarelor sisnusoide.

Sângele venos al ficatului este drenat în vena cavă inferioară prin venele hepatice: dreaptă, medie şi stângă; originea lor fiind în venele centrale la nivelul lobulului hepatic, unde se varsă capilarele sinusoide, cele 3 vene hepatice.

Limfaticele ficatului drenează limfa spre ganglionii hepatici şi celiaci pentru faţa inferioară şi în cei sternali, mediastinali anteriori şi pancreoticolienali pentru faţa diafragmatică.

Inervaţia este asigurată de fibre care împreună cu artera hepatică vin din plexul celiac şi din fibre parasimpatice din nervul vag.

Căile biliare intrahepatice şi extrahepatice

Căile biliare intrahepatice încep din canaliculele biliare intralobulare care se continuă cu canalele din spaţiul port şi apropierea hilului din confluenţa lor se formează un canal drept şi unul stâng , iar prin unirea acestor două canale rezultă canalul hepatic comun.

De aici, încep căile biliare extrahepatice care sunt reprezentate de calea biliară principală care rezultă din unirea canalului hepatic comun cu canalul coledoc şi care transportă bila în duoden şi de vezicula biliară care este de fapt un rezervor de bilă care prin canalul cistic se varsă în coledoc şi prin care vezicula biliară se leagă de calea biliară principală.

1.2ANATOMIA VEZICULEI BILIARE

Vezicula biliară (fesica fellea sau colecistul) este un diverticul biliar care constituie un organ de depozit şi concentrare a bilei. Secreţia biliară a ficatului este continuă însă evacuarea ei în intestin este ritmată de perioade digestive, în perioada interdigestivă bila este depozitată în vezicula biliară unde se concentrează de aproape două zeci de ori prin absorţia apei şi a sărurilor anorganice, volumul de bilă secretat pe o perioadă de timp adaptându-se capacităţii reduse a veziculei biliare.

Vezicula biliară este situată în fosa veziculei biliare de pe faţa viscerală a ficatului în segmentul anterior al şanţului sagital drept.

Este un organ ca

 

Top download la Medicina - Farmacie

Titlul referatului Pentru Download Marime (KB)
Prezentare de caz clinic facultate 3252 24.57 KB
Ingrijirea bolnavilor cu pneumonii bacteriene facultate 2019 51.91 KB
Boala Parkinson facultate 2003 24.08 KB
Nursing-Studiu Caz Clinic facultate 1843 20.73 KB
Bolile sistemului digestiv liceu 1694 17.92 KB
Ingrijirea bolnavului cu litiaza biliara facultate 1648 68.57 KB
Antibiotice gimnaziu 1617 28.2 KB
Remedii, medicamente, forme farmaceutice facultate 1567 34.33 KB
Virusul gripal liceu 1477 124.89 KB
Propedeutica farmaceutica liceu 1135 31.3 KB